Stare F: stare de procesare liberă. Este potrivit pentru produsele care nu au cerințe speciale pentru întărirea prin muncă și condițiile de tratament termic în timpul procesului de turnare. Proprietățile mecanice ale produsului în această stare nu sunt specificate.
stare O: stare de recoacere. Potrivit pentru produsele prelucrate care au fost complet recoapte pentru a obține o rezistență mai mică.
o1--O stare în care materialul prelucrat este menținut la aproximativ aceeași temperatură ca și tratamentul cu soluție pentru un timp egal și apoi răcit lent la temperatura camerei;
o2---Starea materialului după tratamentul de deformare. Acest tratament este de a îmbunătăți formabilitatea materialului pentru prelucrarea superplastică (SPF);
o3---Starea după tratamentul de omogenizare.
Stare H: stare de călire. Este potrivit pentru produsele a căror rezistență este sporită prin călirea prin muncă. După întărirea prin muncă, produsul poate suferi sau nu un tratament termic suplimentar care reduce rezistența. (Pentru aliajele marine, cum ar fi 5083, 5383, 5456, 5059 și alte aliaje, stările de tratament termic utilizate în mod obișnuit sunt stările H321 și H116)
Stare W: stare de tratare a soluției solide. O stare instabilă care este aplicabilă numai aliajelor care au fost învechite în mod natural la temperatura camerei după tratarea cu soluție. Acest cod de stare indică doar faptul că produsul se află în stadiul de îmbătrânire naturală.
Stare T: potrivită pentru produsele care au fost stabilizate prin (sau nu prin) călire după tratament termic. Codul T trebuie să fie urmat de una sau mai multe cifre arabe. Prima cifră după T indică tipul de bază de tratament termic (de la 1 la 10), iar cifrele ulterioare indică modificări ale detaliilor tratamentului termic.
